Când am privit această scaună, mi-am dat seama că, în general, părea decentă, dar tapițeria avea cu siguranță nevoie de atenție.
Poate că pisicile din casă lăsaseră urme și nu o puteau depăși.
Totuși, am decis să o transformăm complet. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să o demontăm și să îndepărtăm cu grijă țesătura veche, care ar putea să ne fie utilă în viitor ca mostre.
Apoi am îndepărtat spuma și vechile curele, făcând poze la fiecare pas pentru a putea reasambla scaunul ca nou mai târziu.
Toate elementele de lemn păreau solide, cu excepția unei picioare. Am bandajat-o cu grijă și am lăsat-o să se usuce timp de 24 de ore.
În timp ce piciorul se usca, ne-am ocupat de curelele de la bază. Am folosit chingi pentru mobilier, în care am investit 16 metri pentru a obține maximă rezistență și confort. Apoi, am trecut la crearea unei noi baze pentru șezut, folosind spumă și syntepon.
Țesătura veche a servit ca șablon pentru noul tapițaj, dar având în vedere grosimea mai mare a spumei, am adăugat câțiva centimetri. Mama a ales o țesătură cu un imprimeu geometric, ceea ce a adăugat complexitate, mai ales când am lucrat la brațele scaunului, dar m-am descurcat.
Apoi ne-am concentrat pe elementele de lemn: le-am tratat cu produse speciale și le-am șlefuit pentru a le reda strălucirea originală. În ultima fază, ne-am concentrat pe finisajul final al lemnului: am folosit ulei și ceară într-o nuanță de nuc pentru a evidenția frumusețea naturală a lemnului de fag.
