În fiecare duminică, mergeam în vizită la sora mea Mia, soțul ei Alex și cei doi copii ai lor. Casa lor era mereu primitoare și petreceam cu plăcere timp împreună, povestind despre viețile noastre. Dar, în ultimele luni, ceva ciudat a început să se întâmple. La cină, nu puteam să nu observ cum Alex, cumnatul meu, mă privea insistent. Nu era o simplă privire trecătoare – ochii lui rămâneau fixați pe mine ori de câte ori credea că nu-l observ.
La început am crezut că mi se pare. Dar, pe măsură ce săptămânile treceau, devenea imposibil să ignor. Mă simțeam tot mai incomodă și mă întrebam dacă făcusem ceva greșit. Era vina mea? Eram prea provocatoare? M-am hotărât să vorbesc cu Mia, pentru că nu mai suportam acea stare. Într-o seară, în timp ce spălam vasele împreună, mi-am făcut curaj. Ceea ce mi-a spus m-a șocat – nu părea deloc surprinsă. A oftat și a recunoscut că observase și ea. Dar ceea ce a urmat m-a lăsat fără cuvinte: „Depinde de cum te îmbraci,” mi-a spus, pe un ton împăciuitor, dar ferm.
Am rămas fără replică. Hainele mele? Nu m-am îmbrăcat niciodată inadecvat la mesele în familie – doar îngrijit. Mia mi-a explicat că Alex m-a considerat întotdeauna atrăgătoare și că ultimele mele ținute – bluze mulate, fuste, coafura – au agravat situația. Mi-a spus că nu mă învinuiește, dar că ar trebui să fiu conștientă de efectul pe care îl am asupra lui. Eram șocată. Cum putea Alex, soțul surorii mele, să mă privească așa? Și cum putea Mia să dea vina pe mine în loc să-l confrunte pe el?
Când am ieșit din casa ei în acea seară, simțeam o greutate în piept. Situația era mult mai complicată decât mi-aș fi imaginat. Voiam să-i vorbesc lui Alex, să-i spun că mă face să mă simt inconfortabil, dar mă temeam că aș crea tensiuni. Mia m-a asigurat că mă va sprijini orice aș decide, dar i-am simțit și îngrijorarea. Acum trebuie să găsesc o soluție – fără să distrug relația mea cu sora mea și familia ei.
