Am intrat într-o florărie ca să cumpăr buchete pentru soția și fiica mea. Deja alesesem unul, când deodată am zărit un bătrânel la intrare.
Un palton demodat, pantaloni la dungă, pantofi, iar sub palton – o cămașă simplă.
Nu arăta ca un om al străzii. Doar sărac. Dar în același timp, uimitor de îngrijit și demn.
O vânzătoare tânără s-a apropiat de bătrân. Nici nu l-a privit, a spus direct:
— Ce stai aici, moșule? Deranjezi clienții.
Bătrânul nu a protestat, a spus doar cu voce joasă:
— Iertați-mă, domnișoară… Cât costă o rămurică de mimoză?
Fata a spus iritată:
— Ești nebun? Se vede că n-ai bani. De ce mai întrebi?
Bătrânul a scos din buzunar trei bancnote mototolite de câte zece euro și a întrebat cu grijă:
— Poate găsiți ceva pentru treizeci?
Vânzătoarea s-a uitat la bani, a zâmbit ironic și a scos din coș o tulpină aproape moartă de mimoză – ruptă, palidă.
— Poftim. Și pleacă de aici.
Bătrânul a luat cu grijă ramura, apoi a încercat gânditor să o îndrepte. În acel moment am văzut o lacrimă curgându-i pe obraz, iar pe fața lui se citea o disperare atât de profundă, încât m-a durut sufletul.
Mi-a fost foarte milă de bătrânul sărman și am decis să-i dau o lecție acelei vânzătoare obraznice și needucate.
M-am apropiat de ea, cuprins de furie:
— Îți dai seama ce faci?
Ea s-a întors și m-a privit, fața i s-a albit. A tăcut.
— Cât costă tot coșul? — am întrebat.
— Ce?… Păi… cam două sute de euro, cred — a murmurat.
Am scos banii, i i-am dat, am luat coșul cu buchetele și i l-am înmânat bătrânului.
— Poftiți. Meritați. Felicitați-vă soția.
Bătrânul stătea nemișcat, nevenindu-i să creadă. A zâmbit ușor. Lacrimile îi curgeau, dar încă strângea în mâini acea rămurică ruptă.
— Haideți cu mine — i-am propus.
Am intrat în magazinul alăturat. Am cumpărat un tort și o sticlă de vin bun.
Bătrânul încă ținea în mâini acel buchet.
— Bunicule — i-am spus —, nu vă faceți griji. Eu am bani. Iar dumneavoastră aveți o soție iubită. Faceți-o fericită.
A dat din cap, fără să-și poată stăpâni lacrimile.
— Suntem împreună de patruzeci și cinci de ani… Este bolnavă… Dar cum aș fi putut veni fără flori de ziua ei? Mulțumesc, fiule…
