Afară ploua cu putere. Mă întorceam de la serviciu când am observat o femeie săracă. Stătea pe trotuar, îmbrățișându-se. Mi-a fost foarte milă de ea și am decis să mă apropii de ea.
— Vino la mine, am spus. Am un garaj. E cald. Sunt toalete, un pat.
Femeia s-a uitat ciudat la mine.
— Într-un garaj?, a întrebat ea.
— Nu e atât de rău pe cât pare, am adăugat repede. Doar temporar. Până când va găsi o soluție.
Femeia a fost de acord. I-am pregătit un pat pliant vechi. I-am adus o pătură, niște mâncare, un ibric de rezervă. La ieșire, am închis ușa casei principale, nu de frică, ci din obișnuință.
A doua zi i-am povestit totul prietenei mele. Nu era încântată. „Te încrezi prea ușor”, a spus ea.
Când m-am întors acasă a doua zi seara și am deschis ușa garajului, am fost șocat. Femeia necunoscută pe care o primisem cu brațele deschise…
Voi citi mai multe despre asta în următorul articol: mai multe Iată povestea poveștii și a poveștii
Nu mai era un depozit întunecat și prăfuit, ci un adevărat refugiu. Mobila veche era aranjată, podeaua era spălată, pe pat era o pătură tricotată.
Pe perete era un buchet de ierburi uscate, ca într-o casă de la țară. Aerul mirosea a mentă și lavandă. Într-un colț, o lumânare și niște fotografii vechi. În acele fotografii am recunoscut-o: tânără, cu copii, un bărbat în uniformă, cu ochii plini de bucurie.
Voi citi mai multe despre asta în următorul articol: mai multe Iată povestea poveștii și a poveștii
Nu știam ce să spun. Am simțit un amestec de uimire, recunoștință și… o căldură inexplicabilă.
„Îmi pare rău dacă am mers prea departe”, a spus el, ieșind din spatele unui dulap vechi cu o cană în mână. — Nu-mi place dezordinea. Chiar dacă nu e a mea.
— Tu… ai făcut toate astea într-o singură zi?
— Mă plictiseam — a zâmbit el. — Și apoi, mi-ai oferit un refugiu. Am vrut să-ți mulțumesc în felul meu.
Voi citi mai multe despre asta în următorul articol: mai multe Iată povestea poveștii și a poveștii
M-am așezat pe un scaun. În tăcere. Și mi-am dat seama că nu mă simțisem niciodată cu adevărat ca acasă în casa aceea… până când a sosit ea. Și el adusese ordine — nu doar în exterior, ci și în interiorul meu.
