La universitate aveam o prietenă cu care eram destul de apropiată, dar ea se comporta mereu cu superioritate, ridicând adesea nasul ca și cum eu aș fi fost doar o figură nesemnificativă în viața ei. Într-o zi, aceeași prietenă m-a invitat la nunta ei.
Nu mai eram atât de apropiate ca înainte, dar se pare că ea decisese că trebuie să fiu prezentă la marea ei sărbătoare. Știam că, dacă aș merge singură, nu ar rata ocazia să arunce vreo aluzie: „Nici măcar un bărbat demn nu ai alături.”
Nu puteam să îi permit să râdă de mine, așa că am hotărât să găsesc o soluție.
O prietenă mi-a propus o idee originală: să închiriez un soț. Eram puțin sceptică, pentru că nu știi niciodată la ce să te aștepți de la un străin.
Dar ea m-a liniștit povestindu-mi despre o agenție de încredere care mi-ar găsi candidatul ideal. Am decis să încerc.
A sosit ziua nunții. Mi-am pus o rochie frumoasă, m-am machiat și l-am așteptat pe soțul meu închiriat. Curând a sosit o mașină de lux și a coborât un bărbat înalt, brunet și elegant.
M-am gândit: „Uau, agenția asta chiar știe ce face!” Bărbatul pe care l-au ales era impresionant — atât fizic, cât și în manieră.
Toată seara am vorbit fără să ne pese de ceilalți invitați. Când l-am prezentat prietenei mele, m-a privit atent, stăpânindu-și invidia.
Cu greu și-a ascuns dorința și a spus că este foarte fericită pentru noi. Am început să realizez că nu vreau să mai rămân la petrecere, așa că am hotărât să facem o plimbare prin oraș.
Seara a fost magică. Am simțit că mă îndrăgostesc. Timpul a trecut repede și nu voiam să se termine noaptea, pentru că era atât de ușor să fiu cu el.
Dar chiar înainte să ne despărțim mi-a spus: „Trebuie să-ți spun ceva. Nu lucrez pentru nicio agenție. Sunt fratele prietenei tale și, ca să fiu sincer, sunt îndrăgostit de tine de mult timp, dar nu am avut curajul să te abordez.”
Astăzi, la trei ani de atunci, suntem căsătoriți și fericiți. Uneori surprizele vieții ne aduc către cea mai neașteptată fericire. Aceasta este povestea mea.
